Skip to content

OriceOrice.ro – Anunturi 100% Gratuite

March 18, 2011
by

OriceOrice.ro este un nou site pe care ar trebui sa il accesezi zilnic daca vrei sa fii la curent cu cele mai noi anunturi. Aici poti sa Cauti ce vrei si sa Gasesti ! Cu ajutorul acestui site poti posta anunturi in multele categorii pe care ti le oferim, gen anunturi Imobiliare, Vehicule, Diverse, Electronice si multe altele.
Pe OriceOrice.ro Orice vrei.. Orice gasesti! Deci cauta ce iti doresti si vei gasi aici lucrul tau preferat in doar cateva clickuri. Este o metoda foarte buna pentru a posta anunturi din imobiliare sau diverse anunturi vanzare masini deoarece iti oferim posibilitatea de a adauga fotografii la anuntul tau, astfel crescand sansele vanzarii.
Site`ul nostru nu este doar despre anunturi, desi este unul din cele mai bine facute site-uri pentru acest lucru, care iti ofera mereu anunturi gratuite ce pot fi vizionate timp de o luna de zile. Noi iti oferim prilejul de a iti crea propriul magazin online si sa iti dezvolti afacerea foarte usor. Iti poti crea magazinul gratis si noi ne vom ocupa de optimizarea lui pentru a fi mereu in topul rezultatelor pe marile motoare de cautare. De asemenea noi iti vom promova magazinul si produsele tranzactionate.
Pe OriceOrice.ro Vinzi ! Cumperi ! Cauti ! Gasesti! … Orice ! Deci, nu ezita sa ne vizitezi, sa iti faci un cont si sa incerci functiile site-ului nostru.

Cea mai bună librărie virtuală din România: BuyBooks

May 15, 2010

După bac am câteva planuri de care vreau să mă ţin, unul dintre ele este acela de a învăţa html, php şi c++. Din tutorialele de pe internet nu am reuşit să fac foarte multe însă am găsit pe BuyBooks nişte cărţi foarte interesante despre programare şi despre multimedia.

Partea proastă e că unele din ele sunt cam scumpe, însă partea bună este că Alex mi-a zis aseară de concursul organizat de cei de la BuyBooks care oferă care oferă discounturi pentru cărţi dacă ajut la promovarea acestei librării online. Bine, pentru astfel de cărţi pot apela şi la biblioteca judeţeană însă pe această arie nu sunt foarte multe materiale şi este mult mai uşor să scot din biblioteca mea o astfel de carte de fiecare dată când am nevoie decât să fac multe drumuri până în oraş.

Iată cum se acordă discounturile:

Orice blog decent primeste un cupon de 30 RON, plus transport gratuit (mai putin cu curierul).
Daca blogul are pagerank minim 3 primeste cupon de 50 RON.
Daca are pagerank 4, primeste cupon de 70 RON.
Daca are pagerank 5, cupon de 100 RON.

Scrie articolul, trimite mail la buy@buy.ro, pune acolo şi link-ul către postarea ta şi vei primi codul cuponului.
După care, fă comanda la cartea pe care o vrei, Buybooks.ro este o maare librărie virtuală

La o privire mai atentă în “rafturile librăriei virtuale” am văzut şi alte cărţi care m-ar interesa, nu neapărat de informatică şi când voi mai avea nevoie de vreo carte, voi şti unde să mă uit prima dată:D

Lansare Cedry2k

November 28, 2009

Dan a anunţat încă din 11 Iunie, că Cedry2k va lansa albumul “Poezie balistică”.  Din datele de atunci, Cedry2k ar fi trebuit să lanseze albumul vara trecută,  însă acest lucru nu s-a mai întâmplat. Conform FacemRecords, albumul va fi lansat duminica, 13 decembrie la Silver Church (fost Preoteasa), ora 21.00.

Cei care vor fi prezenţi la show-ul făcut de artistul Cedrea, vor avea un preţ special la cd-uri: numai 15 lei.

Bineînţeles vor fi prezenţi invitaţi de marcă. Gen: Maximilian, Aforic, Sişu, Carbon, CTC, Gwess Who şi mulţi alţii.

Dacă vă veţi duce, nu veţi pierde nimic: vă asigur. Vă las două piese de pe viitorul album. Enjoy!

Cedry2k- Reptilieni (live)

https://nametii.files.wordpress.com/2009/06/cedry2k-reptilieni.pdf

Cedry2k – Poezie balistica (live)

https://nametii.files.wordpress.com/2009/06/cedry2k-poezie-balistica.pdf

Iri şi Moni în lumea Tara Fashion

November 25, 2009
by

– Iriiiiii, azi am văzut-o pe blonda ta cu nişte haine super faine. Eu de ce nu am nimic nou de săptămâna trecută?
– Moni dragă, nu fi aşa…Ştii doar că am fost ocupat cu ştersul pardoselii din camera copilului. E criză dragă, nu am bani să plătesc o menajeră.
– Iriii nu-mi vorbi mie de criză. Crezi că-mi pasă? Eu vreau ceva nou şi vreau chiar azi! Acum, dacă nu faci asta să vezi ce pălmuţă-ţi iei peste funduleţul tău pătrat!
– Puişori…iarăşi?Dar ai promis că termini cu chestia asta..De ce nu vrei să mă înţelegi şi pe mine? Chiar mă doare unde dai…
– Vreau haine noi! Şi vreau acum!
– Păi scumpa…ca să nu ne mai deplasăm până în fundul Parisului pentru nişte blănuri, hai să intrăm de pe laptopul meu cel vechi pe net, pentru că cel nou l-am vândut pe un întreg cartuş de ţigări. Sigur găsim noi vreun site fain.
– Daaa..Dar hai mai repede. Diseară vreau să plec prin oraş.
– Şi-acum să vedem…google…şi….Click…Click…Click…Click…Click…
– Iriiii…dă repede back. Am văzut ceva!
– Aici?
– Da, da da. Ce scrie sus?
– Păi…Tara Fashion, aşa scrie la site.
– Am auzit eu despre asta! O ştii pe prietena mea care era înainte în Anglia şi după aia a plecat să facă modeling în Spania de unde a plecat în Franţa iar acum e în China?
– O ştiu….Hai să vedem ce e pe site.
Click, Click, Click, Click….
– Uite Iriiiiiiii..Au cabină de probă! Acum nu mă mai urmăreşte niciun obsedat ca să mă pună iar pe prima pagină a ziarului.
– Nu te impancienta că vin cu buldogul şi-l fac bucăţi pe ăla care încearcă. Apropo…data trecută eu am fost…Aveam nevoie de bani ca să-ţi plătesc haina de blană. De data asta am să duc o poză din album…..
– Iriiii termină!
– Gata, gata…hai să ne uităm la haine..
Click, Click, Click, Click…
– Iriiiii uite aiciii….  Pantaloni Fashion . Pune repede la cabina de probă!
– Uiii Monii…I’m on fire…Ce forme…O să arate super tare pe tine, uşor mulaţi. Şi Moniiii, ăsta e site pentru mine. Ia uite aici..”Completează ţinuta”. Asta chiar e demenţială. Nici nu mă chinui prea mult şi-aleg din prima ce am nevoie!
– Interesant…Iriiii..Catalog online..dă repede click acolo să ne uităm.
– Moni…uite asta e chic : Rochie chic…Pot să dau “Salvează în Wishlist“? Te rooggg
– Bine…dar adaug şi eu la Wishlist…nişte bikinei negri…o jartieră nouă pentru când o să mă mărit din nou…Upsss…glumeam puişor
– Pune Moni şi ceva pantofi…că parcă te grăbeai să pleci…
– Nu puişor, eu nu mai plec nicăieri. Rămân să probez haine la Tara Fashion…După fac comanda şi Voila!
– Bine….eu mă duc să mă uit prin albumul foto….revin..
– Bine puişor. Dacă eşti cuminte îţi iau şi ţie ceva….

 

PS: Articol scris de Zaza şi Kuniri.

PPS: Articol scris pentru Superblog2009, organizat de PcNews.

Sponsor: Tara Fashion

Laptop preferat

November 20, 2009
by

Laptop? Ce e ăla un laptop în concepţia mea: o cutiuţă, care conţine (cam) tot ce conţine un calculator, cu care pot să plec oriunde vreau, iar atunci când nu mai am „loc” de mama la calculator, să evadez pe balcon, şi să stau acolo cât vreau eu, fără să fiu deranjat de nimeni.

PcNews, a lansat o întrebare: „Vrei un laptop. Să fie Dell, Toshiba sau HP? Parcă şi un Sony sună bine, dar ce mă fac cu Acer şi cu Asus?! Tu ce ai alege şi de ce? Dar de ce nu celelalte?”. De fapt, nu PcNews a lansat întrebarea, ci Azerty, prin concursul SuperBlog2009.

Deci…le luăm pe rând.

Ce laptop mi-ar plăcea cel mai mult. Păi, sunt două opţiuni: ori un laptop Apple (MacBook Pro 15 Core2 Duo 2.53Ghz 250GB 4096MB) ca în prima fotografie, ori un laptop Asus (K50IN-SX002 Dual Core T4200 250GB 4096MB) ca în cea de-a doua.

De ce le-aş alege pe acestea. La Apple e simplu: are un desing superb, iar cei 4 Gb Ram, îmi sunt mai mult decât de ajuns. Asus? Şi de ce tocmai acesta? Putem citii totul din postul acesta (aici veţi afla şi de ce).

De ce nu celelalte. Pentru că pe mine mă interesează foarte mult firma producătoare. Aşa cum se spune la telefoane că se împart în două categorii (Nokia şi celelalte), aşa (mi se pare mie) că se împart şi laptopurile: în Apple & Asus, şi celelalte.

Voi ce laptop aveţi? Dacă nu aveţi, ce laptop v-ar plăcea să deţineţi?

p.s: articol scris pentru SuperBlog2009.

Daniel Preda şi aventurile lui…

November 20, 2009

A venit vacanţa de vară; trei luni în care nu vream să mai auzim de şcoală! Noi, colegii am hotărât să nu stăm departe unii de alţii, şi in tot acest timp  vom organiza o excursie în Insulele Necunoscute.

În dimineaţa zile de 13, toată clasa, ne-am întâlnit intr-un port, de unde trebuia să luam vaporul pentru a merge intr-o excursie de neuitat. Eram cam îngrijoraţi pentru că vaporul a întârziat, ne întrebam ce s-a întâmplat, iar cei superstiţioşi zicându-mi că am pornit cu stângul. Dar până la urmă, după 3 ore, vaporul a sosit. Ne-am îmbarcat cu toţii în ceea ce urma să fie croaziera vieţii noastre.

După o zi jumătate de navigat, am observat că se întâmplă ceva straniu în larg, parcă venea o furtună înfricoşetoare, cerul se înnorase, totul era negru chiar in miezul zilei. Am renunţat să scriu un articol pe blog despre campania electorală şi m-am dus la căpitan să văd ce se întâmplă. În depărtare am zărit un vas imens ce se apropia foarte repede. A ajuns lângă noi, şi au început să tragă cu ghiulele…un moment de groază în care am realizat că suntem atacaţi de legendarii Piraţi ai Adâncurilor. Atacurile s-au înteţit, iar vaporul nu a mai rezistat şi spre oroarea noastră acesta s-a rupt în două. Apele reci au încercat să mă înghită, însetate parcă de trupul meu. Instinctul şi dorinţa de a lupta pentru viaţa mea, dar şi norocul m-au salvat. Ajutat de câţiva colegi, am fost scos din apă şi aşezat intr-o barcă de salvare, care supravieţuise atacului neaşteptat. Am reuşit să-mi salvez şi preţiosul laptop Asus  pe care aveam salvate pozele făcute până în momentul în care am fost atacaţi de piraţi.

Am vâslit până când s-a mai luminat şi am zărit o insulă. Am ajuns pe malul ei nisipos si fin. Părea fără urmă de civilizaţie. Totuşi, am vrut să vedem dacă exista viaţă omenească aici şi am pornit printre arborii uriaşi. Nisipul părea de aur, iar datorita razelor soarelui exagerate, atingerea lui era una foarte violentă provocându-mi înţepături pe spatele gol. Pornind  în aflarea necunoscutului printre arborii exotici, am dat de  o maimuţică foarte simpatică care ne mai alina durerea cu prezenţa ei şi am hotărât să o luăm cu noi. După puţin timp de mers, însă începe să devină mai neliniştită…se agita foarte mult…parcă  urma ceva cumplit.

Printre braţele de liane ni s-a arătat o peşteră; sunete groaznice şi misterioase se auzeau din tenebrele acesteia ascunse. La gura ei ne-a întâmpinat o pantera. Am crezut că s-a sfârşit, toate visele mele erau spulberate de această creatura nobilă prin înfăţişare, dar atât de rece prin natura ei. Ochii ei galbeni şi furioşi m-au privit timp de o secundă şi parcă a înţeles ce doream… oare ce-mi doream în acel moment? Nu mai ştiu…  Totul se învârtea cu mine, toate acele culori armonioase ale naturii acum îmi păreau atât de vulgare amestecându-se într-un val de lumini violente… ochii panterei mă obsedau, atât de inteligenţi şi totuşi atât de fioroşi… mă îngheţau… simţeam din nou apele mării care încercau să mă înghită… un pirat uriaş si negru mi-a desprins capul de trup. Un val roşu îmi acoperă ochii şi…

M-am trezit în tenebrele infernului, creaturi odioase mă înconjurau, eu eram singur, nu ştiam ce s-a întâmplat cu prietenii mei. Pe tronul unde trebuia să stea cea mai întunecată fiinţă a iadului stătea… chiar ea… persoana cea mai sensibilă pe care o cunoşteam, însă nimeni nu reuşise să o cunoască perfect! Dorea răzbunare, sângele meu era mai preţios decât al oricărei creaturi de pe Terra pentru că reuşisem, inconştient, să o jignesc… Dar faptul că mi-a sunat nuvifone-ul G60 de la Asus a înfuriat-o şi mai rău,  înălţimea sunetului i-a distrus timpanele iar fiara a început să urle şi să arunce cu flăcări spre toate direcţiile pământului, haosul creat de ea ducea la distrugerea iminentă a Pământului!

Deodată… mi-am amintit că făcusem un videoclip din poze cu ea… acea fiinţă care nu ar fi făcut rău nimănui, cea care zâmbea mereu, fără ură şi gânduri negre. Am pornit laptopul şi am pus acel videoclip… o lacrimă inocentă se scurgea din colţul negru al ochiului! Totul s-a schimbat, flăcările care ardeau s-au transformat repede în trandafiri, florile ei preferate, diavolii care stăteau la pândă s-au transformat în îngeri iar flăcările împrăştiate s-au transformat în petale roşii de trandafir!

PS: Articol scris pentru SuperBlog2009, organizat de PcNews.

Amintiri pierdute

November 18, 2009
by

Îmi aduc totul aminte atât de bine..de parcă ar fi fost chiar ieri. Eram toţi 4 pe vaporul NainForting şi ne îndreptam spre locul nostru de vacanţă. Nu eram decât vreo 15 pasageri şi echipajul vaporului. Totul arăta ca în basme: oceanul atât de albastru şi de limpede, cerul un bleu imaculat iar soarele strălucea deasupra noastră. Era locul perfect pentru noi. Conform calculelor căpitanului a doua zi ajungeam la destinaţie. Cine s-ar fi gândit că destinaţia ar fi rămas un vis? Totuşi noi ne gândeam deja la camera de hotel cu privelişte spre ocean.

Trecuse câteva ore bune iar soarele deja dormea, puteam să-i auzim sforăitul….Dar în urma s-a lăsat o stare de frig, de răceală. Cerul era lipsit de stele şi foarte întunecat. Dacă ne-am fi uitat la semne..Totuşi ne hotărâsăm să mergem să dormim. Căldura corpului său mă făcea să uit de frigul de afară, de valurile puternice ce se loveau de vapor. Cine s-ar fi gândit că în doar câteva ore viaţa noastră s-ar fi schimbat? Dormeam în momentul în care căpitanul a cerut să ne punem vestele de salvare şi să ne pregătim de ce este mai rău. Inima îmi îngheţase pe loc. Un tremur şi o teamă cumplită cuprindea întregul meu corp. Visele mi s-au spulberat de tot în momentul în care valurile au început să lovească puternic vaporul. Eram toţi 4 strâns ţinându-ne de mână când vaporul a început să cedeze în faţa valurilor. Ne temeam de apa rece, de posibilii prădători ai apei, pur şi simplu ne temeam. Ţipete se auzeau în jur dar noi încercam să ne păstrăm cumpătul şi să nu disperăm… Îmi aduc aminte când am simţit fiorii apei, era atât de rece…Doar vestele ne mai ţineau la suprafaţă …după o vreme totul a dispărut: nu se mai auzeau nici ţipete, nici valuri, era atât de linişte, de pustiu…şi atât de ciudat… Am adormit pe nesimţite.

Dimineaţa când ne-am trezit eram pe nisip. Răzvan încă mă ţinea strâns de mână. La câţiva metri depărtare de noi se afla căpitanul vaporului iar Alex cu Oanna erau mult mai departe de noi. Eram speriată. Nu ştiam sigur ce se întâmplase dar un lucru era cert: nu ne aflam în camera de hotel.

După ce ne-am dezmeticit cu toţii eram hotărâţi să cunoaştem zona şi mai ales să căutăm ceva de mâncare. După…aveam să ne gândim la o cale de scăpare. La început am mers pe plajă să vedem dacă mai dăm de vreun alt supravieţuitor..dar din păcate eram doar noi 5. Astfel, am mers fiecare să facem ce ne pricepeam mai bine sau cel puţin aşa credeam, astfel căpitanul a preferat să încerce să pescuiască, băieţii au ales să caute lemne pentru un eventual foc iar noi, fetele, am plecat în căutarea unor fructe comestibile. Peştele a fost un real succes. Noi am găsit banane iar băieţii s-au descurcat excelent cu căutarea lemnelor. Deja era în jur de ora 12 când ne-am dat seamă că nu vom avea cum scăpa atât de repede de pe insulă…Ne trebuia un mic adăpost pentru prima noapte. Cu puţină dificultate am găsit un loc perfect: ferit de valuri. Locul fiind ales, ne-am pus pe treabă…Adunam din nou lemne, frunze, orice ne era de folos pentru construirea căsuţei. Nu-mi pot da seama ce plante agăţătoare am folosit pe post de sfoară sau ce fel de lemne sau frunze găsisem noi dar cert este că ne construisem adăpostul în doar câteva ore. Cina a fost una simplă..după o zi de lucru : banane. Pentru a doua zi aveam deja alte planuri….acum nu vroiam decât să simt căldura lui…Îmi aduc aminte că a fost cald în acea noapte..

A doua zi de dimineaţa deja eram în apa caldă a oceanului… Cred că astea sunt părţile pozitive ale naufragiului… Mirosul oceanului…vântul domol…micuţele vietăţi din apă..mirosul naturii…şi el…tot ceea ce eu aveam nevoie.

Astfel zilele au început să treacă normal…fără întâmplări prea ciudate….Descoperisem alte fructe comestibile, alte locuri frumoase şi o cascadă…o frumoasă cascadă…Ce noroc mai aveam că nu existau animale fioroase deloc…doar mici insecte şi gângănii..aşa am uitat şi gustul cărnii…dar mâncam peşte zilnic! În rest întâmplările erau cât se poate de obişnuite: peştele căpitanului, fructele noastre, lemnele băieţilor, somnul la lumina focului, căldura corpului lui…băile în ocean…totul decurgea zilnic la fel. Doar încercările noastre de evadare mai erau interesante..deja ne temeam să mai încercăm măcar. Bineînţeles că am întâmpinat şi furtuni..nu era chiar o insulă din Paradis. Ups…nu mai am cărbune.

Aş continua să scriu şi să povestesc însă lipsa materiei de scris….Oricum au trecut câţiva ani buni de când ne aflăm aici iar zilele au fost mereau aceleaşi…….Nu ne-a căutat niciodată nimeni, de parcă am fi murit o data cu ceilalţi pasageri…însă când acest mesaj va fi găsit de cineva..vom fi găsiţi şi vom pleca şi vom ajunge în camera de hotel cu privelişte spre ocean….

 

PS: Articol scris pentru SuperBlog2009, organizat de PcNews.

Sponsor: Hostway