Ne-am mutat

AICI

Mulţumim!

Este a doua oară când mulţumesc cititorilor. Dar acum va fi pentru ultima dată, pe acest blog :p.

De azi ne mutăm. În urma câştigării concursului, ne mutăm AICI.

În câteva zile, o să fie închis acest blog, iar cine ne va mai căuta pe aici, va fi redirecţionat pe noul site.

Rog prin acest post, partenerii noştrii: All eyes on me, Bluenovice, Nefacemdecap, Proinfo, să ne modifice linkul din blogroll.

La noi sunt notaţi deja.

Prea mult comercial la Puya?

Noi, iubitorii de hip-hop, ne plângem că muzica pe care o ascultăn nu este comercializată de posturile de televiziune şi de radiouri şi foarte mulţi dintre cei care păşesc în acest domeniu se lasă după ce scot un album sau două. Piaţa muzicală românească a fost acaparată de un artist cu o melodie, Puya cu piesa Undeva-n Balcani, piesă ce a câştigat şi Best Hip-Hop la RMA.

Toate bune şi frumoase până aici… Când apare ceva bun ce se vinde, evident apar şi contestatarii, printre care mă număram şi eu până acum câteva zile. Îl acuzam pe Puya de prea mult “comercial” în hip-hop, lucru ce nu prea se potriveşte cu mesajul care ar trebui fi transmis în versurile acestui gen musical. Dacă te apuci să asculţi albumul Românisme îţi vei da seama că este acelaşi mesaj dur cu care Puya ne-a obişnuit până acum, nu este unul comercial cum este în piesa Undeva-n Balcani şi în pieselor rapperilor din State.

Singurul inconvenient este că muzica lui Puya au început să o asculte toţi cocalarii prin tramvaie, metrouri, pe stradă şi toţii bivolii în trafic. Poate că un mesaj gen Paraziţii, „Dacă asculţi şi Paraziţii şi muzică ţigănească/ Te invit să-ţi bagi pula-n mă-ta, nimeni n-o să te oprească”, ar fi ideal pentru a fi scutiţi de a auzi la orice pas toţi cocalarii că ascultă hip-hop în telefoane. Apropo, am auzit culmea prostiei vara asta, un crestat în cap asculta pe strada (de fapt pe drum că era la ţară) piesa A innebunit lumea (Mutu cu Byga), cunoscătorii ştiu ce versuri are: „Asculţi muzică pe stradă, ştii c-o să ne urăşti/Că-ţi facem ţăndări telefonul, ia-ţi în gâtu mă-tii căşti”! I-am atras atenţia şi mi-a răspuns cu specificul „Lasă bă că n-are nimic”

Urmează partea a II-a albumului Românisme dar şi Vacanţă în Mexic a lui Sişu, album pe care îl aştept cu nerăbdare! Se pare că vara aceasta va fi apogeul lansărilor hip-hop după ce foarte multe trupe şi emcee au anunţat că vor lansa câte un album, printre care şi B.U.G. Mafia, formaţie despre care am crezut că a murit de foarte mult timp.

AM REVENIT!

Buna, dupa o lunga pauza in care nu am mai postat nimic,si nici macar nu am mai vizualizat blogul nametilor deoarece am avut calculatorul defect mai bine de 2 luni (desi Dani stiai asta ai zis ca nu aveam motive sa nu postez, acum sincer doar nu ai fi vrut sa ma fac eu calculator) ma rog sa trecem la ale noastre.
M-am gandit sa va povestesc o intamplare recenta. De cand am luat vacanta nu am facut prea mare lucru,pe calculator nu stam pentru ca nu il aveam, pe afara ploua asa ca a fost cam plictisitor, desi intr-o zi cand m-am dus la bunica mea eu cu soru-mea ne-am hotarat sa ne ducem dupa bureti. Nu mai fusesem de mult timp, de cativa ani pot sa spun.
Am plecat printr-o padure in care nu mai fusesem decat o singura data eu si atunci cand eram mica cu maica-mea iar soru-mea nu fusese niciodata. Eu imi aduceam aminte de niste rape infioratoare insa in gandul meu ziceam ca mi se pareau mie infricosetoare ca eram prea mica si ele erau cu mult mai mari ca mine dar si de data asta mi s-a parut la fel mai ales ca abea puteam sa ma tin sa nu cad. Sincer va spun ca am urcat tinandu-ma de radacinile copacilor iar daca faceam un singur pas gresti si aluneca pamantul de sub picioare puteam sa cad in rapa aceea.
Tot mergand noi prin padure si adunand bureti incepe sa ploua. Eu ii spuneam lu’ soru-mea sa ramanem ca in padure nu ploua asa rau aproape de loc, iar ea vroia sa plecam pentru ca ii era frica de tunete. Cand am iesit din padure ploua torential asa ca am luat-o la fuga pana acasa, noroc ca padurea era aproape de drumul de sat si am putut ajunge destul de repede bineinteles am ajuns ude leoarca.
Macar am adunat multi burti si de asta nu regret ca am fost.

Pun si niste poze, desigur ca astea nu sunt pe locurile pe unde nu puteam merge atunci sincer numai la poze nu ma gandeam.

Femeile habar n-au să tundă

Astăzi mă dusei să mă tund la frizeria Vîlceanu… deşi fusei sfătuit să n-o fac pentru că iar o să facă “doamnele” de acolo ce vor cu părul meu, o făcui! Nu m-am învăţat minte de data trecută când am stat două săptămâni cu şapca în cap şi mersăi tot acolo pentru că acolo am fost de foarte multe ori acolo şi un domn chiar m-a tuns bine de 2-3 ori! Astăzi aflai că acel domn a fost dat afara în urmă cu o lună şi ceva.

Nu sunt de fire misogin însă m-am săturat ca de fiecare dată să se găsească o proastă să mă tundă cum îi stau ei ochelarii în păr, adică nasol! Stătui trei minute pe scaunul frizeriţei pentru a-i spune cum vreu să mă tund, nu era complicat, era ceva chiar obişnuit şi uşor de priceput! “Draga de ea” îmi zice că pricepe cum să mă tundă şi peste nici un minut simt cum maşina de tuns intră în părul de la spate şi când privesc în oglinda din spate mă îngrozesc… eram tuns la 3 la spate şi dânsa n-avea niciun stres.

” -Doamnă ce parte din <<de la spate nu luaţi deloc că este deja mic>> nu aţi înţeles?

-Ai zis asta? Îmi pare rău, n-am vrut să fac asta!”

E a doua oară când la aceeaşi frizerie sunt tuns nasol de către două femei, plus la alte frizerii unde m-am tuns de câteva ori! Ca să pună cireaşa pe tort, doamna îmi mai lăsă şi o grămadă de păr pe mine, bine că văzui la timp şi o pusei să mă şteargă înainte să plec!

Pot spune că mă tundea mai bine Nea Ion de la ţară (un nene de vreo 55 de ani) acum 6-7 ani pe o juma de ţuică decât una, mai preocupată de cum îi stă foarfeca în oglindă asortată cu ochelarii de soare, pe 15 RON!

Vă rog doamnelor… nu vă mai angajaţi la frizerii că vi se uple frigiderul zilnic!

La mulţi ani Teodora

Am o foarte mare problemă, nu reţin cu uşurinţă numele fetelor şi datele de naştere… Sper să nu mă fi înşelat şi de data asta, cum am făcut-o anul trecut cu Alex când i-am trimis sms de felicitare cu trei săptămâni înaintea zilei sale de naştere.

Ieri mi-am adus aminte că astăzi este ziua Teodorei şi i-am trimis un sms de prin care i-am urat “La mulţi ani” şi sper să nu mă fi înşelat iar… Dacă astăzi colega noastră împlineşte 18 ani (şi nu ne-a chemat să sărbătorim cu ea… şi mă oftic) îi urăm cu toţii un sincer şi călduros “La mulţi ani”! Nu-i voi dedica de ziua ei o piesă Paraziţii aşa cum mi-a fost mie dedicată, cum am dedicat-o altora şi cum am fost sfătuit s-o fac (să dai o bere pentru asta!)

nametii.wordpress.com

Alt concurs

Am văzut că din ce în ce mai multe persoane se înghesuie la acest concurs.

De ce să nu particip şi eu? Premiul este un N73 Music Edition. În primul rând particip pentru că este un telefon care chiar merită. Am şi eu unul, chiar dacă am displayul spart la el. Dar eu nu mă repect ca alţii: deocamdată nu am bani să îl fac.

În ce constă concursul: trebuie să îl adaug pe fant0mă în blogroll şi să fac un review despre blogul lui.

În blogroll e adăugat deja: urmează reviewul.

Are pe lângă multele părţi bune, şi părţi care îmi displac

Îmi place foarte mult că discută despre orice pe blogul lui. De la cele mai ciudate nume din lume, până la statusuri de yahoo (ceva amuzant).

De altfel, este foarte generos: el donează invitaţii pe Xplor Tracker.

Logoul este foarte interesant. De mult mă gândesc să fac şi pentru nămeţi aşa ceva.

Mai sunt multe lucruri interesante: susţine campanii umanitare, lucrează la diferite siteuri..toate astea le descoperiţi vizitându-i pagina.

Ce nu îmi place: concursul va fi decis prin tragere la sorţi. Mmm..mai bine ar citii el toate articolele şi ar alege el câştigătorul: acela care dă mai multe informaţii despre blogul lui, acela care îi trimite mai mulţi vizitatori, acela care ….atât :p.

Sper să câştig telefonul :X

Clasa a XII-a se apropie cu paşi grăbiţi…

Parcă ieri număram zilele până ce aveam să păşesc într-o lume nouă, plină de oameni noi, plină de bucurii, dar şi de tristeţi. Au trecut deja 3 ani petrecuţi la Colegiul Naţional Spiru Haret, ani în care aqm legat prietenii pentru toată viaţa şi am râs din tot sufletul la glumele colegilor. Din păcate nu am avut parte de mai mulţi băieţi în clasă- e doar unul – şi astfel distracţia ne-a fost oarecum limitată, iar povestirile lui Daniel Preda mă fac să regret că nu sunt colegă cu nămeţii.

Nu degeaba se spune că anii de colegiu sunt cei mai frumoşi din viaţă…fără griji, fără nevoi, doar profităm din plin de prospeţimea adolescenţei,  când dragostea încolţeşte în sufletul nostru şi ne bucurăm de îmbrăţişările din pauzele mult prea scurte dar şi de ironiile profului de mate…

Cu părere de rău trebuie să acceptăm că peste un an toate acestea vor dispărea şi ne vom gândi cu nostalgie la momentele petrecute alături de colegii noştri, râzând de emoţiile ce le aveam înainte de vreo lucrare, precum şi de fericirea când începea ascultatul de la începutul catalogului eu fiind ultima.

Urmează un an greu pentru noi, dar un an în care vom profita maxim de fiecare ora, de fiecare pauza, de fiecare chiul şi chiar de fiecare test pentru că ştim că nu ne vom mai întâlni cu clipele acestea. Dar e totusi un an ce va trece repede, mult prea repede şi ne va pune la încercare un  al doilea obstacol: BAC-ul, pe care îl vom absolvi cu toţii, cu note mai mari sau mai mici, după străduinţa fiecăruia…

Dis-de-dimineaţă

Măi: la voi are efect capuccino?
Că la mine nici nu se simte.

Vorbeam azinoapte la telefon cu cineva (pe la 1 şi ceva), şi mi-a zis că a băut un capuccino ca să stea trează.

Şi na…am zis că beau şi eu. Mi-am făcut un capuccino (nici nu ştiam să fac – nu băusem niciodată), şi l-am băut.

Nema efecte. Cum m-am pus în pat, am dormit dus, fără probleme. Ăla nu ar trebui să aibă acelaşi efect la toate persoanele?

În fine…astăzi vreau să vă prezint o nămeată. Ea face parte din nămeţii vechi, care au migrat în România în urmă cu 20 de ani..mai exact prin decembrie.

Astfel de specimene, sunt foarte rare. De aceea legea le ocroteşte. Vă rugăm să anunţaţi şi siteul nămeţilor dacă mai vedeţi o astfel de raritate.

Enjoy!

Viaţa de nămete

M-am specializat în a participa la concursuri ce au ca premiu „hosting pentru bloguri” şi la unele chiar am câştigat, însă serviciile primite nu s-au ridicat la pretenţiile mele şi am rămas fidel wordpress-ului. Cel m-ai mult mi-am dorit să câştig un concurs realizat de times.ro şi Blogway, după ce am câştigat mi-am înregistrat blogul DanielPreda.ro însă nămeţii m-au convins să intru cu ei în horă. Acum www.blog18.ro în colaborare cu găzduire-blog, ne oferă oportunitatea de a participa la încă unul, de data aceasta nămeţii sunt participanţii şi nu doar Daniel Preda.

Blogul este un lucru esenţial în viaţa unui viitor jurnalist sau viitor scriitor, ceea ce eu vreau să devin peste câţiva ani, doar dacă marele Mititelu nu va distruge Universitatea Craiova, cum au făcut-o alţii până acum. Mulţi m-au sfătuit să îmi dau drumul de acum la scris pentru a mă perfecţiona din timp în ale jurnalismului, un domeniu din ce în ce mai căutat pentru că este foarte atractiv.

Nămeţii s-au unit din ce în ce mai mult de când postăm pe wordpress, chiar dacă unii freacă menta, profesorii au o părere mai bună despre noi şi nu mai suntem priviţi ca nişte băieţi răi care au pătat numele liceului cu resturi de îngrăşământ prin presa locală. Suntem cei care au pătruns în suburbiile oraşului pentru a ne distra pe seama celor care le-a plăcut mai mult să umble prin buzunare şi prin baruri decât să dea pe la şcoală, lucru pe care îl regretă şi ei acum. Poate dacă nu era blogul, Mădălin mai era şi acum împreună cu Lavinia dar asta însemna să nu avem şi noi o telenovelă mai proastă decât producţiile româneşti de pe Acasă şi ZeroTv.

Blogul m-a ajutat să-mi exteriorizez iubirea pentru o fată şi pentru a critica ceea ce nu-mi convine în acest sistem care ne transformă în tinichele ruginite de urzicile de la guvernare. Nimic nu este mai dulce decât momentul în care deschid wordpress şi văd că persoane care au o pregătire foarte bună şi nu sunt purtători ilegali de creier, îmi laudă o idee sau îmi reproşează cu sunt lipsit de modestie pentru că pun o poză cu „editorial”, am acceptat întotdeauna criticile şi înjurăturile celor mai deştepţi decât mine pentru că sunt singurele care contează şi înseamnă că nu este tot ce am făcut bine şi trebuie să mai învăţ pentru perfecţiune.

Nimeni nu-i perfect, nici eu, nici tu, nici Michael Jackson, însă sunt lucruri care te pot duce cât mai aproape de acest ideal, perfecţiunea, şi vei şti, în raport cu alţii, unde te afli, iar un blog te poate ajuta să descoperi imperfecţiunile şi locul unde te afli în această cursă! Noi suntem mai buni decât jumătate din bloggeri şi asta ne onorează pentru că încă nu am făcut lucruri iesite din comun pentru a auzi lumea de noi iar când o vom face puţini vor sta în faţa noastră, cu riscul de a fi acuzat iar de lipsă de modestie.